Teen Challenge România

Zilele trecute am promis că voi vorbi despre Teen Challenge România. Cum am aflat de Teen Challenge? Eu și colega mea Bianca Firezar am avut ca temă pentru facultate de făcut un reportaj video, iar Biancăi i-a venit ideea să mergem la acest centru. Recunosc că până acum o săptămână nu auzisem de această organizație. Până să ajung acolo, Bianca m-a pus în temă cu tot ce se petrece la Grădiștea. Mi-a plăcut foarte mult subiectul și abia așteptam să ajung, să văd cum arată centrul și bineînțeles să ascult poveștile lor.

Locul este absolut superb, voi reveni cu mai multe poze săptămâna viitoare.

Câte ceva despre Teen Challenge

Teen Challenge este o organizaţie cu o activitate de peste 50 de ani, care se găseşte în peste 82 de țări, fiind unul dintre cele mai de succes programe de recuperare a celor cu probleme de dependenţă.

Teen Challenge a ajuns și în România, astfel încât cei care manifestă dependență de droguri și vor să înceapă o nouă viață trebuie să ajungă în comuna Grădiștea, acolo unde există un astfel de centru.

Teen Challenge România promite schimbarea, adunând oameni de toate vârstele, de sex masculin, de pe stradă și din spitalele de dezintoxicare.

În centru se formează o atmosferă de familie, în care noii veniți învață să scrie, să citească, învață să fie politicoși, ordonați și mai ales credincioși.

În prezent, sunt 13 studenți înscriși în program. Sunt zeci de exemple ale celor care au terminat programul și și-au găsit un loc de muncă. Neavând o calificare, toți băieții au plecat de jos și acum sunt manageri, șefi de magazin, acum unii au propria afacere.

Teen Challenge, la nivel mondial, are o rată de 85% de tineri care termină programul. Programul este de un an de zile.

Cine este Cătălin?

Cătălin Niculae a trecut prin programul Tenn Challenge România iar acum ajută alți tineri să își refacă viețile. Mai jos, el mărturisește toată experiența prin care a trecut, în urma consumului de heroină și de etnobotanice.

10402375_927113884000029_751797095820641029_n

„Mă numesc Cătălin, am 38 de ani, sunt din București. Pe scurt am să vă spun mărturia mea și felul în care Dumnezeu mi-a schimbat viața.

Provin dintr-o familie creștin-ortodoxă, am fost premiant  în generală, însă am avut probleme cu purtarea, am fost întotdeauna băiatul rebel, băiatul care se hrănea din a face rău celor din jur.  Am fost băiatul alintat din familie, fiind singurul băiat, toate cerințele mele erau îndeplinite.

În clasa a VIII-a au fost primele probleme pe care le-am avut cu poliția, atunci am spart școala, din teribilism, am spart biblioteca școlii, asta nu pentru că îmi plăceau cărțile foarte mult, ci pentru că am vrut să fac ceva deosebit.  Am spart școala, am luat cărțile și le-am dat foc.

Imediat după revoluție, părinții mei au plătit aproximativ 4.000 de lei, o sumă uriașă pentru acele vremuri. După, au început adevăratele mele probleme.

La 12 ani, din cauză că iubeam banii, începusem să simt gustul banilor, am început să fur din afara casei, am început să sparg mașini, magazine și, din dorința de a avea bani mai mulți, inevitabil, problemele mele cu poliția s-au înmulțit.

Am fost de câteva ori arestat pentru o perioadă de 24 de ore, însă nu m-am învățat minte. În 94, un prieten din anturajul meu a adus drogurile, heroina mai exact. Nu știam foarte multe despre droguri, știam doar că e un praf alb într-o geantă neagră, care te transformă într-un mafiot.

Am vrut să fiu mafiot și am început să consum. La început nu mi-a plăcut însă după, când am simțit gustul, efectiv, a început să îmi placă.

Am început să consum heroină prima oară la țigară, după 97 am început să mă injectez. Atunci mi-am dat seama pentru prima oară ce înseamnă dependența. Am vrut să plec din țară și am rămas fără droguri pe drum. Am avut niște dureri cumplite. Sevrajul de la heroină este ca o durere de măsea pe care o simți în tot corpul, amplificată cu 10.

Plângeam efectiv, mă zvârcoleam din cauza sevrajului. M-am întors în țară și am continuat să fur.  Am avut din nou probleme cu poliția iar în 2003 am fost arestat pentru trei ani de zile. Părinții și  familia, au fost îndurerați, însă au spus că mai bine vin la închisoare decât la cimitir. Nu i-am înțeles atunci, chiar i-am condamnat, și am început să îmi petrec timpul după gratii. Am consumat și după gratii heroină, am continuat să mă droghez.

În timp ce eram arestat, în ultima perioadă a pedepsei, chiar dacă nu am avut o relație cu Dumnezeu, L-am rugat să mă binecuvinteze cu o soție, o soție minunată, cuminte, care să mă accepte așa cum sunt, să îmi ierte tot trecutul, să îmi fie alături, să fie muncitoare și să mă scoată din lumea în care intrasem.

La un an jumătate după ce am ieșit din închisoare, am cunoscut-o pe soția mea. La două luni după ce ne-am cunoscut, i-am spus povestea vieții mele, însă am uitat un amănunt destul de important. Am omis să îi spun că încă mă droghez.

Am planificat cununia în 2009 iar nunta anul următor. Însă atunci s-a întâmplat ceva: am schimbat consumul de heroină cu consumul de etnobotanice, de droguri legale.

Vreau să spun că doi ani de etnobotanice mi-au făcut mai mult rău decât aproape 14 ani de heroină. Ajunsesem o legumă. Am chiar câteva poze, din ziua nunții, așa ajunsesem. Aveam 50 de kilograme, îmi făceam nevoile pe mine, treabă mică, treabă mare, la televizor îmi citea soția, unghiile de la mâini, de la picioare, cum le atingeam îmi cădeau, din cauza lipsei de calciu. Eram o legumă. Nu credeam că pot să îmi mai revin.

11040742_1048962858450581_1166819714_n

Familia nu mai avea nici o speranță. Erau aproape 14 ani de consum de droguri. La un an după nuntă, am risipit tot ce înseamnă bani, tot ce se putea vinde din casă am vândut, am risipit banii de la nuntă, am făcut datorii în bancă. Soția mi-a spus într-o seară: Cătălin, dacă aș ști că ai fi cu altcineva și ți-ai reface viața, te-aș lăsa, însă pentru droguri, mă lupt cu tine până te scap, ori te scap, ori mor.

S-a întâmplat ceva atunci, am hotărât să merg în spital, am stat în spital o lună și jumătate. În timp ce eram în spital, am cunoscut echipa Teen Challlenge.

11051621_1048962848450582_1054898519_n

Actualul meu coleg, director de centru, Dan Drăgan, a venit și mi-a spus că există o șansă, că există un loc unde băieți cu probleme își pot schimba viața. Nu am crezut așa ceva, pentru că eu mai încercasem, am avut 15 internări în spital.

Am fost plecat din țară, am fost plecat la țară, am fost plecat peste tot, la mare, la munte, am fugit, am fugit de oraș, am crezut că Bucureștiul e problema, însă problema era la mine.

Atunci când am venit la centru, am fost extraordinar de curios, s-a întâmplat ceva. Am avut un interviu cu un staff, care a vrut să îmi afle motivația. Eram motivat, voiam să mă schimb, ajunsesem la fundul sacului, eram cu un picior în groapă. Am vrut să îmi schimb viața, eram hotărât, am vrut să spun da din prima, însă mi-au spus să merg acasă, să mă reîntorc peste două zile.

11056997_1048962851783915_462678675_n

Când am plecat spre casă de la interviu, am plecat cu familia cu mașina. Ne-am oprit pe un câmp, și era o imagine pe care nu am să o uit niciodată, o imagine care mă urmărește toată viața. La fel de realist cum este Dumnezeu, la fel de realist este și diavolul.

Am oprit mașina în câmp și am vrut să mă dau jos din mașină, să fumez o țigară. La picioarele mele am găsit, exact cum am deschis ușa la mașină, un plic de droguri cu care mă drogam eu. Nu știu câte șanse sunt să găsești într-un câmp așa ceva. Nu a fost o halucinație, erau ai mei lângă mine. Atât de mult mă urmărește amintirea asta încât diavolul parcă își jucase ultima carte cu mine. Simțea că mă pierde.

Eu dacă luam plicul și începeam să mă droghez cu siguranță nu mai ajungeam aici, cu siguranță viața mea era alta. Soția mea l-a luat, l-a aruncat, iar la două zile am intrat în program, am început programul Teen Challenge, nu a fost ușor, pentru că schimbarea e grea, schimbarea e dureroasă.

De la un program haotic pe care îl aveam eu, să încep să respect unul, să mă trezesc la o oră fixă, să mănânc la o oră fixă, mi s-a părut un chin.

La un moment dat, aveam șase luni de program, am crezut că sunt bine, relația cu familia se restaurase, eu fizic eram restaurat și am decis să plec, am decis că sunt bine, că pot. Credeam în mine, a fost o mare capcană, și am luat decizia să merg acasă.

Am mers acasă, și după aproximativ două luni, am reînceput să mă droghez. Mi-a fost atât de greu în perioada în care am început să mă droghez, încât mi-am adus aminte și retrăiam momente din trecut. Am găsit din nou tăria să cer ajutorul, să sun aici la centru și să mă reîntorc în program.

 M-am reîntors în program, am terminat programul de internship, e un program de după programul de student, și acum fac parte din echipa Teen Challenge.

10382133_694828467238036_4006435226975906086_o

Sursă foto: Facebook (arhivă personală)

La rândul meu ajut băieți cu probleme și e atât de minunat să pot să le spun cât de bun a fost Dumnezeu cu mine și câte minuni a făcut în viața mea. Am o familie restaurată, am o viață nouă.

Am furat, am avut bani, din cauza banilor am început să mă droghez. Însă acum a schimbat Dumnezeu iubirea de bani cu iubirea de aproape. Nu aș schimba cu absolut nimic viața mea de azi.”

Ce activități are un “student” venit la Teen Challege?

O zi de luni arată în felul următor:

7:00 – Deșteptarea

7:00 – 7:30 -Igiena personală

7:30 – 7:50 -Studiu biblic (studenții au diverse capitole pe care trebuie să le citească)

7:50 – 8:30 -Micul-dejun

8:30 – 11:00 – Cineva care a terminat programul le vorbește studenților din biblie, vin diverși             invitați care îi învață cum să treacă peste greutăți, cum să facă față ispitei, despre calități de caracter.

11:00 – 13:00 – Fiecare student este repartizat pe anumite domenii (doi sunt responsabili la bucătărie, restul fac curățenie în casă și în jurul centrului)

13:00 – 14:00 – Prânzul

14:00 – 17:30 – Continuarea desfășurării diverselor activități (fotbal, baschet)

17:30 – 18:30 – Studiu personal, în care studenții trebuie să citească diverse cărți și să facă rapoarte.

18:30 19:00 – Citire din Biblie

19:00 – 19:30 – Cina

19:30 – 22:00 – Timp liber

22:00 – Stingerea

„Sunt băieți care atunci când vin la noi, vin puțin motivați sau vin fortați de familii și aici se lovesc de program, care nu îi menajează deloc. Programul e făcut în așa fel încât timpul liber să fie cât mai puțin, iar ei să aibă o activitate fie de citit, fie de muncă, pentru că trebuie să se reintegreze social. Unii nu își doresc schimbarea pentru că nu au ajuns să sufere destul, încă iubesc drogurile.”

Care sunt criteriile de selecție?

Recrutarea se face pe bază de interviu. Cei care vin la Teen Challenge trebuie să demonstreze că vor să se schimbe, că au motivație, trebuie să recunoască problemele pe care le au.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.