Andi Moisescu la Serile FJSC

Imagine

Printre numeroșii invitați care ne-au onorat cu prezența la Serile FJSC, moderatorul Antonio Momoc ni l-a adus şi pe Andi Moisescu. Pe 24 octombrie, la ora 20, amfiteatrul R3 al Universității București era mai mult decât plin. Tema acestei seri a fost „Cum ne alegem modele profesionale în Jurnalism și Publicitate?”. Andi a fost așteptat de mai bine de 300 de studenți, nerăbdători în a-i pune întrebări, de a face o poză sau de a-i lua un autograf.

Andi ne-a spus că nu prea îi place să țină discursuri, nici să dea sfaturi pentru că nu și-a propus niciodată să le primească, ci să se dea singur cu capul de toți pereții dar, cu toate acestea, „sunt o carte deschisă pentru toți cei care vor să mă răsfoiască”.

„Să ştiţi că a pornit cumva întâmplător şi probabil că deloc întâmplător, pentru că mai devreme sau mai târziu tot aş fi ajuns aici pentru că entertainmentul a fost cel care m-a chemat dintotdeauna.”

Totul a început când Andi Moisescu a vrut să facă un ban cinstit. Cineva i-a propus să vândă ziare „pentru că erau foarte la modă, era o foame nebună după ziare”. Ziare existau și înainte de 89, dar nu se puteau citi sub nicio formă. În schimb, după 89, ziarele erau extrem de citite, mai ales pentru că reprezentau ceva nou. Ca să le poată vinde, Andi a schimbat titlurile articolelor pe care le-a inventat, și apoi a început să le strige în gura mare. Astfel, a reușit să vândă toate ziarele. Atunci, spune el, „viața mi s-a schimbat 100%. Atunci am câștigat încredere în mine și am realizat un lucru, pe care mai târziu l-am regăsit în cărţi si nu am mai avut niciun semn de întrebare. Atunci când ţi se pare că ai ajuns în pragul disperării şi nu mai ai nicio speranţă, când se întinde o mare prăpastie în faţa ta, să fii sigur că mai ai de făcut un singur pas până la marea victorie.

După 20 de ani de experienţă, Andi consideră că nu are nimic în plus faţă de alţi oameni, „sunt exact ca oricine care este prezent aici în seara asta, nu am nimic în plus, nu am nimic în mod special faţă de voi, doar nişte cunoştinţe, nişte experienţă şi probabil un echilibru pe care l-am câştigat vrând nevrând”.

Lui Andi i-a plăcut întotdeauna să fie mai retras, astfel încât a preferat Radioul. „Radioul mă avantaja întrucât nu mă vedeam, doar mă auzeam, ceea ce nu mă deranja pentru că aveam încredere în potenţialul vocii mele de la bun început”.

A fost împotriva televiziunii, ura să fie văzut. Colega lui, Andreea Esca, una dintre cele mai sincere prietene, i-a spus din prima zi că e îngrozitor şi că ar trebui să se întoarcă în Radio. Andi a avut multe tentative de a abandona televiziunea şi de a se întoarce în Radio, dar după şase luni camerele nu i se mai păreau înfiorătoare. Cu puţină răbdare, a prins mişcarea. Şi-a dat seama că televiziunea înseamnă o altă meserie, pe care a învăţat-o de la zero. Pentru multe vedete televiziunea înseamnă să fii mai presus decât restul. „Televiziunea te face să crezi că l-ai apucat pe Dumnezeu de picior, ba chiar că poţi să te tragi de bretele cu el.”

Televiziunea, din nefericire, este guvernată de un paradox, cu cât comunici mai jos, cu atât audienţa creşte. Pot exista produse comerciale care pot fi în acelaşi timp şi calitative. Apropo TV, spune Andi, se încadrează în această categorie.

Nivelul de educaţie scade, publicul se împuţinează şi el. Andi consideră că oamenii care se retrag în mediul online sunt mai educaţi decât cei care se uită la TV, dar comercialul nu exclude calitatea.

Modest, Andi Moisescu este conştient că a devenit un model pentru mulţi, „poate să îmi spună un sigur om că sunt model şi sunt uşor înspăimântat, după care încep să iau în serios rolul, încep să fiu foarte atent în ceea ce fac, gândindu-mă că pot da un exemplu negativ”. În realitate, ceea ce pare o cenzură e de fapt o măsură. Andi este convins că nu are nimic nimic deoebit faţă de alţii, doar poate puţină experienţă în plus, care e posibil să vină de la faptul că el a ştiut cum să îşi drămuiască timpul. „Oricare dintre voi poate ajunge mult mai sus decât am ajuns eu în viaţă.”

Experienţa pe care o acumulezi împotriva voinţei tale, situaţia în care eşti pus zi de zi să comunici, fără să ţi se pară o corvoadă, cu aceste lucruri este imposibil să nu câştigi.”

Odată cu experienţa vine şi încrederea în tine, siguranţa, toate câştigurile colaterale pe care ţi le poţi închipui.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.